"Fiul meu, Andrei, are 16 ani. În ultimii doi ani, am simțit cum relația noastră a devenit din ce în ce mai tensionată. Părea că orice discuție se transforma într-o ceartă, iar Andrei devenise tot mai retras și tăcut. Îmi era dor de băiatul care venea să îmi povestească despre ziua lui, despre visele și bucuriile lui.
"Maria, fiica mea de 15 ani, a fost mereu o fire independentă. Încă de mică, avea ideile ei și își dorea să facă lucrurile în felul propriu. Pe măsură ce a crescut, această dorință de independență s-a transformat într-o distanțare care mă speria. Nu mai vorbea cu mine despre școală, despre prieteni, despre visele ei. Tot ce primeam erau...
"Vlad, băiatul meu de 17 ani, e genul care trebuie să descopere totul singur. De-a lungul timpului, am încercat să îi povestesc despre greșelile mele, să îl avertizez despre ce l-ar putea aștepta. De fiecare dată, reacția lui era aceeași: "Mamă, înțeleg, dar nu sunt ca tine. Lasă-mă să fac lucrurile în felul meu."
"David, băiatul meu de 16 ani, are o minte plină de idei mărețe. Când era mai mic, își dorea să fie astronaut, apoi muzician, iar acum vrea să devină antreprenor. Îmi place că visează, dar am observat că se entuziasmează rapid și la fel de repede renunță atunci când lucrurile devin dificile.
"Mara, fiica mea de 15 ani, a avut mereu o fire timidă. Îi era greu să se apropie de alți copii, iar în școală generală îmi povestea des că se simte exclusă. Observam cum asta îi afecta stima de sine. Spunea des: "Poate nu sunt suficient de interesantă" sau "Poate ceva nu e în regulă cu mine."
