Cum să îți sprijini adolescentul cu empatie, nu cu pedeapsă
În lumea modernă, părinții se confruntă cu numeroase provocări atunci când vine vorba de educarea și sprijinirea adolescenților. De la gestionarea comportamentului la încurajarea dezvoltării unei personalități sănătoase, fiecare decizie contează.
Pedeapsa și impactul ei asupra adolescenților
În multe contexte educaționale și familiale, pedeapsa este utilizată ca un mijloc de a corecta comportamentele necorespunzătoare ale adolescenților. Deși pedeapsa poate părea o soluție rapidă pentru a obține conformitatea, cercetările arată că aceasta poate avea efecte negative asupra dezvoltării psihologice și comportamentale a tinerilor.
Un studiu recent realizat de Bhattacharya și Chakraborty (2024) subliniază faptul că aplicarea pedepsei, deși poate aduce rezultate pe termen scurt, nu contribuie la o înțelegere profundă a comportamentului adolescentului. În loc să ajute la formarea unor comportamente dorite, pedeapsa poate crea un mediu de frică și anxietate, care împiedică adolescentul să se exprime liber și să învețe din propriile greșeli.
Carl Rogers, unul dintre cei mai influenți psihologi ai secolului XX,
pune accentul pe condițiile esențiale ale
dezvoltării sănătoase: empatia, acceptarea necondiționată și autenticitatea.
Din această perspectivă, utilizarea pedepsei poate submina încrederea pe care individul o are. Cercetătorii subliniază că deși
pedeapsa poate genera conformitate pe termen scurt, ea nu contribuie la o
înțelegere profundă a comportamentului. De exemplu, în context educațional,
pedeapsa poate crea o atmosferă de teamă care împiedică exprimarea liberă și
autentică a elevilor, contrar principiilor lui Rogers, care promovează o
dezvoltare liberă și autodirecționată. Pedeapsa impusă de părinți poate submina încrederea adolescentului și poate conduce la o distorsionare a imaginii de sine.
Atunci când un adolescent este pedepsit, el poate ajunge să simtă că nu
este suficient de bun pentru a fi iubit sau acceptat. Această discrepanță
între cine este el și cine ar dori să fie (Sinele Ideal) poate duce la
incongruență și, implicit, la dificultăți în dezvoltarea unei imagini de
sine pozitive și stabile.
Studiul (Bhattacharya și Chakraborty, 2024) arată că înlocuirea pedepsei cu metode bazate pe susținere și ghidare empatică poate fi mai eficientă în încurajarea schimbării comportamentului într-un mod sustenabil și pozitiv. În acest sens, metodele alternative, cum ar fi încurajarea autoreflecției și sprijinirea înțelegerii și rezolvării problemei în mod colaborativ sunt mai eficiente. Concluzia articolului este că abordarea centrată pe persoană a lui Rogers oferă un cadru valoros pentru a înțelege efectele pe termen lung ale pedepsei și pentru a explora metode alternative care sprijină dezvoltarea autentică și sănătoasă a individului.
Prin ascultare activă și înțelegere, părinții pot crea un spațiu sigur în care adolescentul se simte apreciat și înțeles. Astfel, el va învăța să își asume responsabilitatea pentru comportamentele sale, fără a simți că este judecat sau respins. În loc să răspundă la frică și la autoritate, adolescentul va răspunde la sprijinul și ghidajul sincer oferit de părinți.
De exemplu, atunci când adolescentul face o greșeală, în loc să fie pedepsit, părintele poate începe o conversație deschisă despre ce s-a întâmplat și despre ce ar putea învăța din acea situație. În acest fel, adolescentul va înțelege mai bine comportamentul său și va putea face schimbări durabile și constructive.
În loc să recurgă la pedeapsă, părinții pot aplica principiile abordării centrate pe persoană ale lui Carl Rogers pentru a sprijini dezvoltarea sănătoasă a adolescenților lor. Oferind acceptare necondiționată, empatie și ghidaj autentic, părinții pot ajuta adolescenții să își construiască o imagine de sine pozitivă și să își dezvolte un comportament adecvat într-un mod sustenabil și sănătos. Aceasta nu doar că va îmbunătăți relațiile părinte-adolescent, dar va contribui și la creșterea unei generații de tineri autonomi, responsabili și bine adaptați la provocările vieții.
Bibliografie
Bhattacharya, I., & Chakraborty, K. (2024). Implementation of punishment while considering Rogerian approach of psychological functioning: An analysis. Journal of Informatics Education and Research, 4(2), 554. https://doi.org/10.52783/jier.v4i2.807
Articol redactat de Nicolae Bianca