Adolescența este adesea privită printr-o prismă distorsionată, alimentată de mituri și prejudecăți. De multe ori, părinții, educatori și chiar societatea în general ajung să facă generalizări negative despre adolescenți, care nu reflectă realitatea sau complexitatea acestei perioade de viață. 

Carl Rogers, un psiholog renumit pentru abordarea sa centrată pe persoană, ne oferă o perspectivă diferită asupra adolescenței, bazată pe înțelegerea nevoilor emoționale ale tinerilor și promovarea unei relații autentice și empatică între adolescenți și cei din jurul lor. În acest articol, vom demonta trei dintre cele mai comune mituri despre adolescenți și vom explora cum învățăturile lui Rogers ne pot ajuta să le contracarăm.

Mitul 1: ,,Adolescenții sunt rebeli și greu de controlat”

Unul dintre cele mai răspândite mituri despre adolescenți este că sunt în mod inevitabil rebeli, greu de înțeles și imposibil de controlat. Se consideră că adolescența este perioada în care tinerii se împotrivesc autorității și normelor sociale, iar părinții trebuie să se confrunte cu o atitudine conflictuală constantă.

Cum îl demontăm cu ajutorul lui Carl Rogers?

Carl Rogers subliniaza importanța respectului reciproc și a înțelegerii necondiționate în relațiile interumane. Adolescenții nu sunt pur și simplu ,,rebeli”,  mai degrabă, ei se află într-un proces de autoexplorare și de formare a identității lor. Rogers ne învață că, atunci când adolescenții sunt ascultați cu adevărat și sunt acceptați pentru cine sunt, comportamentele de rebeliune se reduc semnificativ. Dacă părinții și educatorii adoptă o abordare empatică și autentică, bazată pe respectul față de sentimentele și nevoile adolescenților, aceștia vor deveni mult mai deschiși și dispuși să coopereze. Prin urmare, ca părinți este foarte important să înțelegem că adolescenții nu sunt rebeli din instinct, ci că aceștia trec printr-o perioadă de autodefinire și căutare a identității. În loc să reacționăm cu autoritate rigidă sau să ne concentrăm doar pe comportamentele lor problematice, trebuie să le oferim un mediu în care să se simtă acceptați și înțeleși. Ascultarea activă, empatia și sprijinul necondiționat sunt cheia pentru a construi o relație deschisă și bazată pe încredere (Rogers, 1961),

Mitul 2: ,,Adolescenții sunt imaturi și nu pot lua decizii responsabile”

Se crede adesea că adolescenții nu sunt capabili să ia decizii responsabile din cauza imaturității lor. Aceasta poate conduce la ideea că părinții trebuie să controleze fiecare aspect al vieții adolescenților lor, protejându-i constant de orice responsabilitate.

Cum îl demontăm cu ajutorul lui Carl Rogers?

Rogers (1959) promova ideea de ,,autoactualizare”, adică procesul prin care o persoană devine cea mai bună versiune a sa, având încredere în propria sa capacitate de a lua decizii. Adolescenții nu sunt incapabili de a lua decizii, dar au nevoie de ghidare, nu de control strict. Prin oferirea unui spațiu de încredere și prin susținerea acestora în procesul lor de învățare, adolescenții pot deveni mult mai responsabili și mai încrezători în propriile lor alegeri. A permite unui adolescent să își asume responsabilități și să învețe din greșelile proprii este o modalitate de a-i sprijini dezvoltarea sănătoasă.

Mitul 3: ,,Adolescenții sunt rezervați și nu vor să vorbească despre sentimentele lor”

Este un mit comun că adolescenții nu vorbesc despre emoțiile lor sau că sunt imposibil de înțeles din punct de vedere emoțional. Se consideră că adolescentul tipic este retras și nu are dorința de a comunica deschis despre ceea ce simte.

Cum îl demontăm cu ajutorul lui Carl Rogers?

Carl Rogers a subliniat că, pentru ca o persoană să comunice deschis, trebuie să se simtă în siguranță și acceptată. Adolescenții pot fi reticenți în a-și exprima sentimentele atunci când nu se simt ascultați sau înțeleși. Prin aplicarea ascultării active și a empatiei, părinții pot crea un cadru în care adolescenții să se simtă liberi să-și exprime gândurile și emoțiile. Dacă părintele oferă un spațiu sigur și nejudecativ, adolescentul va fi mult mai dispus să vorbească despre ce simte și ce trăiește.

Bibliografie

Rogers, C. (1961) On Becoming a Person: A Therapist's View of Psychotherapy. Boston: Houghton Mifflin.

Rogers, C. (1959). A theory of therapy, personality and interpersonal relationships as developed in the client-centered framework. In (ed.) S. Koch, Psychology: A study of a science. Vol. 3: Formulations of the person and the social context. New York: McGraw Hill.

Articol redactat de Nicolae Bianca-Ioana