„Este important să încerce și singur!”

Relatarea unui părinte

       "Vlad, băiatul meu de 17 ani, e genul care trebuie să descopere totul singur. De-a lungul timpului, am încercat să îi povestesc despre greșelile mele, să îl avertizez despre ce l-ar putea aștepta. De fiecare dată, reacția lui era aceeași: "Mamă, înțeleg, dar nu sunt ca tine. Lasă-mă să fac lucrurile în felul meu."

       Un moment care m-a marcat a fost când Vlad și-a cheltuit toți banii de buzunar pe un joc video scump. Îi spusesem că nu merită, că va fi dezamăgit, dar nu a vrut să mă asculte. După doar câteva zile, a venit la mine frustrat, spunând că jocul nu e ce spera. L-am întrebat cum se simte în legătură cu asta, iar el mi-a răspuns: "Am învățat ceva. Data viitoare, o să citesc mai multe recenzii înainte să cumpăr."

       Am înțeles atunci că, deși experiențele mele sunt valoroase, uneori trebuie să îi dau spațiu să învețe din propriile greșeli. Totuși, asta nu înseamnă că nu pot fi acolo pentru el, oferindu-i sfaturi atunci când e pregătit să le audă. Am început să-i povestesc despre momentele mele de succes și eșec, fără să îi cer să le urmeze întocmai. I-am spus despre cum, în facultate, am investit într-un proiect care a eșuat, dar și despre lecțiile pe care le-am învățat din acea experiență.

       Surprinzător, a început să vină la mine să-mi ceară părerea. Nu mereu o urmează, dar văd că acum consideră punctul meu de vedere înainte de a lua o decizie. Am învățat că lecțiile celorlalți îi pot oferi un punct de pornire, dar că adevărata înțelepciune vine atunci când le combină cu propriile trăiri."

Relatarea unui adolescent
       "De câte ori aud părinții spunând "Învață din greșelile mele, ca să nu le repeți", mă simt de parcă ar vrea să trăiasc viața lor, nu a mea. Îi înțeleg – încearcă să mă protejeze –, dar uneori simt că doar dacă încerc singur ceva pot să înțeleg cu adevărat.

       De exemplu, tata mi-a spus mereu să fiu atent la cine îmi aleg ca prieteni. Mi-a povestit despre cum, în tinerețea lui, cineva l-a trădat și cum asta l-a făcut să sufere. Eu am avut un prieten care, la un moment dat, m-a rănit profund. Tata mi-a zis că mi-a spus să fiu atent, dar adevărul e că doar trăind acea experiență am înțeles cu adevărat ce voia să spună. Acum știu să fiu mai atent, dar sunt recunoscător că am avut ocazia să învăț singur această lecție.

       Totuși, recunosc că lecțiile părinților sunt utile. Îmi povestesc ce au trăit și ce au învățat, iar asta mă face să văd lucrurile dintr-o altă perspectivă. E ca și cum primesc o hartă cu mai multe rute posibile, dar drumul îl aleg eu. Uneori ascult sfaturile lor, alteori fac exact opusul. Dar mă bucur că sunt acolo pentru mine, chiar și atunci când greșesc."