De la visuri la obiective
Relatarea unui părinte
"David, băiatul meu de 16 ani, are o minte plină de idei mărețe. Când era mai mic, își dorea să fie astronaut, apoi muzician, iar acum vrea să devină antreprenor. Îmi place că visează, dar am observat că se entuziasmează rapid și la fel de repede renunță atunci când lucrurile devin dificile.
La început, încercam să-i explic cât de important este să muncești constant pentru a-ți atinge scopurile. Îi dădeam exemple din viața mea, dar parcă nu reușeam să ajung la el. Într-o zi, când mi-a spus că vrea să înceapă un canal de YouTube despre jocuri video, i-am propus să facem un plan împreună.
Am stat jos și am discutat despre ce înseamnă să ai un obiectiv clar. L-am întrebat: "Ce vrei să obții cu acest canal? Ce te motivează să faci asta?" Inițial, a spus doar că vrea să fie popular, dar pe măsură ce am continuat discuția, a recunoscut că i-ar plăcea să inspire alți tineri și să câștige bani pentru a-și cumpăra primul laptop.
Am împărțit obiectivul mare în pași mai mici. Primul era să posteze un videoclip pe săptămână timp de trei luni. L-am întrebat cum ar putea să-și organizeze timpul pentru a reuși asta. L-am ajutat să-și creeze un program realist, iar el a acceptat provocarea.
Au fost momente în care a vrut să renunțe – fie pentru că nu avea suficienți abonați, fie pentru că era frustrat că montajul unui videoclip dura mai mult decât se aștepta. În loc să-l cert sau să-l presez, am încercat să-l sprijin emoțional. Îi spuneam: "E normal să fie greu. Important e să încerci să te concentrezi pe pașii mici. Nu trebuie să fie perfect, trebuie doar să continui."
Când a reușit să posteze al 12-lea videoclip, am văzut în ochii lui o mândrie pe care nu o mai văzusem până atunci. Mi-a spus: "Acum înțeleg ce spui despre perseverență, mamă. Nu e ușor, dar mă face să mă simt bine că am reușit."
Acum, când își stabilește un obiectiv, vine și mă întreabă cum să-l descompună în pași mici. Și, cel mai important, a învățat să se bucure de proces, nu doar de rezultat."
Relatarea unui adolescent
"De fiecare dată când aveam o idee, mă entuziasmam și începeam imediat să mă gândesc la cum o să fie când o să reușesc. Problema era că renunțam repede. Dacă vedeam că nu merge așa cum mă așteptam, îmi pierdeam interesul și mă simțeam dezamăgit.
Când i-am spus mamei despre ideea cu canalul de YouTube, am crezut că o să înceapă să-mi țină predici despre cum să muncesc din greu. Dar, de data asta, a fost altfel. M-a întrebat ce vreau să obțin și m-a ajutat să-mi dau seama că e mai mult decât doar un vis; era ceva ce chiar îmi doream să fac.
Când am făcut împreună un plan, am început să văd că e mai ușor să mă concentrez pe lucrurile mici. Da, era greu, mai ales când nu aveam timp sau chef să editez. Dar faptul că mama nu mă critica, ci mă susținea, m-a ajutat să nu renunț.
După trei luni, nu eram nici mare vedetă, nici bogat, dar eram mândru de mine. Am învățat că, dacă vrei să realizezi ceva, trebuie să muncești constant, chiar și când e greu. Și, cel mai important, că e ok să faci pași mici, atâta timp cât mergi înainte."